Lili si Gelu in Ucraina /
Liliana and George in Ukraine

Home

Ce s-a intamplat? / What happened?

Posted by liligelu on May 5, 2010 at 1:08 PM

Cativa dintre voi stiti deja de ce a trebuit sa ne amanam plecarea din Kiev. Pentru cei care nu stiu urmatoarea este cauza. Cu un an in urma cand am inceput procesul de adoptie am facut o aplicatie de imigrare a copilului pe care urma sa-l adoptam. Intre timp au urmat alte documente, interviuri, home study si altele. Timpul a trecut si (cred) ca am uitat sau pierdut din vedere "amanuntul" asta, asa incat cand am fost intrebati ce fel de aplicatie am facut, de imigrare sau cetatenie, am raspuns "credem ca de cetatenie", lucru care nu era real. Dupa cum va dati seama "am incurcat borcanele" si acum platim (la propriu si la figurat) pentru asta. Trebuia sa facem aplicatie de cetatenie a copilului, mai ales ca cele doua proceduri sunt diferite. Deci in ziua in care Gelu a mers la ambasada Canadei din Kiev (vinerea trecuta) sa ia viza pentru Vlad s-a constatat ca noi de fapt avem aplicatie pentru imigrarea lui si nu cetatenie. Ce era de facut? Ni s-a spus ca trebuie sa-i facem alte analize medicale lui Vlad care trebuie trimise la Viena unde se va da un rezultat si abia apoi putem lua viza. Bineinteles ca acest raspuns dureaza. Mai mult, in Ucraina urma un long weekend (4 zile) in care nu se lucra. In primul rand am schimbat data de plecare (care costa $250/persona - am crezut noi), dupa care am asteptat sa treaca long weekend ca sa-i putem facem vizita medicala, lucru care s-a intamplat astazi. Aseara am realizat ca de fapt schimbarea pentru biletul de avion al lui Vlad n-a costat numai $250, ci $1300 pentru ca de fapt i-au dat un bilet nou. Noi aveam bilet cumparat pentru data de 5 mai (pentru mine si Gelu) pe care a trebuit sa le schimbam pentru 3 mai (cand am crezut ca vom avea viza) + bilet de avion pentru Vlad. Pentru ca n-am putut sa plecam la data respectiva am schimbat din nou toate trei biletele, dar asa cum am spus biletul lui Vlad n-a putut fi schimbat la acelasi pret ca al nostru (nici acum nu inteleg de ce) si a trebuit sa platim de cateva ori mai scump ($ 1300, asa cum am mentionat mai sus). In total am platit pana acum $2100 numai pe schimbari. Ultima data pe care o avem acum este 14 mai. DOAMNE AJUTA sa putem pleca atunci!!! Inainte sa parasesc subiectul asta vreau sa-i multumesc lui Vali (sora lui Gelu) foarte f. f. mult pentru tot efortul pe care l-a depus pentru noi in aceasta privinta. Ea a sunat in numele nostru la Delta Airline in America si s-a agitat sa obtinem o alta data la un pret rezonabil. Vali, chiar daca incercarea n-a avut succes, noi iti suntem recunoscatori.


De parca toate astea n-ar fi fost destul in ultimele zile ne intelegem tot mai greu cu Vlad. Nu ne mai asculta mai deloc si mai mult a inceput sa faca crize de isterie. Daca ii interzicem ceva sau nu-i pica lui bine se arunca de-a dreptul pe jos, se tavalaste pe unde apuca, se incordeaza din tot corpul si tipa cat il tin puterile. Am incercat macar sa-l mutam de la locul faptei (mai ales daca suntem pe strada sau pe ciment) si se zbate in bratele noastre incat cu greu facem fata sa-l tinem. Nu mai stim cum sa reactionam. Ne gandim la el sa nu se loveasca, dar parca nu mai stim cum sa-l ajutam. In fiecare dimineata ne propunem sa avem o zi buna, dar cum am mai spus, daca lui nu-i pica bine ceva sfarseste in acelasi mod si plange de ni se rupe sufletul. Bineinteles ca-l lasam sa se calmeze si apoi incercam cu vorba buna sa-i explicam si aratam ce nu e bine si cum trebuie facut, dar nu face decat sa-si faca regulile lui si noi parca suntem niste mielusei blanzi. Nu stim cum sa-i mai intram in gratii. Nu asa vazusem eu educarea copilului, dar practica e diferita de teorie. A inceput sa manance foarte selectiv (si nu stim ce sa-i mai dam), nu vrea sa-i mai punem pampersul, sa se imbrace, sa stea la olita, etc.Cand mergem pe afara se joca frumos pentru o perioada si cum ii spunem ca nu-i voie (de exemplu sa pune mana pe toate gunoaiele si apoi sa bage in gura) incepe circul. Nu vrem sa ne vaitam, dar stiu ca ne veti da sfaturi bune asa cum ati facut-o si pana acum si apreciem lucrul asta foarte mult. Va multumim tuturor celor care ne scrieti si ne sustineti cu experientele voastre de parinti.


Mai are si momente bune (din fericire), dar doar atunci cand e ceva nou (cred). De exemplu ieri am fost la tuns toti trei si a stat foarte frumos pe scaun de s-a mirat si frizerita ce copil cuminte (daca ar sti ea ce a urmat la aproape o jumatate de ora cand eram pe trotuar si n-a mai vrut sa ne tine de mana pe o strada foarte circulata unde masinile mergeau cu viteza). Am incercat sa-i dam si mai multa libertate si sa-l lasam sa exploreze; desigur ca intelegm ca este o lume noua si diferita pentru el decat intre zidurile orfelinatului, dar anumite lucruri sunt interzise si gata. Nu-i asa?


Astazi pentru ca am fost la vizita medicala exact cand ar fi trebuit sa-si faca somnul de dupa-amiaza, a fost nervos, obosit si cu nervi. A facut iar crize de isterie. Acum in sfarsit doarme si eu sunt trista. Sper ca maine sa fie o zi mai buna si cel mai mult sper ca analizele medicale sa fie gata inainte de data de 14 si sa putem lua viza si in sfarsit sa venim acasa. Tineti-ne pumnii!!!


--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------


We had to delay our return home because of some facts that have occurred. One year ago when we started the adoption process, we have applied for immigration for the adopted child. Since then, we had to complete lots of documents, interviews, homestudy, etc. Meanwhile, we forgot or mixed up what kind of application we did being caught in this tedious process. So, when we were asked what kind of application we did, immigration or citizenship, we have mismatched the answer and said that we believe we applied for citizenship. What a big mistake!! Now we are paying for it. Last Friday, when George went to the Canadian embassy to obtain the visa for Vlad, it was revealed that we have applied for immigration instead of citizenship. What was to be done in this circumstance? We were being told that Vlad needs new medicals, done by a doctor licensed by the Canadian Embassy (the doctor we have already paid was not licensed for this purpose), and these medicals need to be sent to Vienna for approval. Of course this takes time, and on top of that the following four days were a long weekend due to a holiday in Ukraine. The first thing we did on Friday afternoon was to change again (for the second time) the flight tickets from May 3rd to May 14th. We hope at least that this date will work for us, meaning we will have the new medicals approved and visa by then.


Like if this was not enough, in the last couple of days we are having difficulties cooperating with Vlad. He does not listen to us almost at all, and started to have hysterical moments. If we don't allow him to do something (which we consider dangerous or unhealthy for him), he throws himself on the ground, screaming and crying as loud as he can. We tried to remove him from the spot, but he continues to show his tantrum and it's even hard to hold him in our arms. At this point we don't know what else to do, especially because we don't want him to hurt himself on hard surfaces. Every morning we hope for a better day, but for some reasons we end up in the same situation. Vlad cries a lot and we feel helpless. It seems like if he doesn't like something or he's not in a good mood, he breaks all the rules that previously he used to follow. When he has these moments we wait for him to calm down, then patiently try to explain and show him what and why he shouldn't be doing such things. He still doesn't want to cooperate and makes his own rules that it seems we end up following. We don't know how to please him anymore. This is not the way I have envisioned the education of my child, but for sure the theory is different than the practice. Even with the food he is very picky, refuses to let us put on a diaper, let us dress him or dress himself, sit on the potty (in the first few days he did this without problems) etc. When we go outside he plays nice for a period of time, then when we ask him not to touch for instance the garbage and then put his hands into his mouth, he starts the behaviour again. We don't want to force him to do anything he doesn't like and also we gave him some freedom, but sometimes he takes advantage of it and pushes the limits.


Vlad has good moments, too, but only when it's something new (we think). For instance, yesterday the three of us went to cut our hair and he was really good. Even the hairdresser said what a good boy he was (only if she knew that after just half an hour later he had another episode because he didn't want to hold our hands when walking on the sidewalk close to a very busy street with lots of cars). Of course we understand that everything is new for him and it's a different world that he was used to the orphanage, but we think that some rules must be followed. What is your opinion?


After we came from the medical check, because he missed his nap time, Vlad was again nervous, tired and not cooperating. He showed again tantrums. Now he is finally sleeping, and I am sad. I hope that tomorrow will be a better day, and what I hope the most is to have the medicals and visa by May 14, so we can come home. Please keep your fingers crossed for us.

Categories: None

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

Already a member? Sign In

7 Comments

Reply livia
04:48 PM on May 05, 2010 
Am citit intr-o carte si crizele astea de nervi sunt normale pt. varsta asta.Trebuie doar sa-l tii in brate pana se calmeaza ca sa nu se loveasca si sa fii perseverenta cu ceea ce ii interzici.Daca nu are voie nu are si gata.Trebuie sa stiie cine e "seful".Este o schimbare destul de mare pt. el si cred ca nu stie cum sa reactioneze si probabil incearca sa vada ce merge si ce nu.Nimic nu e usor cu copii la varsta asta.Si David facea caca pe el chiar daca stia ca trebuie sa faca la olita dar o fac sa te incerce sa vada cum reactionezi.Trebuie aveti rabdare sisa va tineti calmul cat puteti si sa continuati sa-i spuneti ce nu are voie si ce are voie si toate o sa vina de la sine.
Succes!
Reply minodora
09:57 PM on May 05, 2010 
Eu ma asteptam sa fie greu la inceput si o sa mai continue din pacate. Se spune ca un behaviour se invata sau dezvata in 21 de zile. Nu va descurajati ci incercati sa fiti pozitivi si consistenti. Nu schimbati prea multe in rutina si tranzitii. Somnul trebuie respectat cu sfintenie la varsta lui. Cred ca motivul e limba, nu cred ca intelege tot ce ii spuneti sau ce vrea el sa spuna nu e inteles si are tantrum. Chiar daca nu intelege, explicati in continuare in cuvinte simple si chiar pecs/poze ce va asteptati sa faca. Creeaza din ziare/reviste o carte cu scripti pe subiecte care vrei sa le abordezi. El are nevoie de concrete materials sa invete si se pare ca in situatia lui e abstract daca nu intelege limba. Arata-i copii care merg de mana, arata-i o pasare calcata de masina si explica-i de ce, etc. Teachable moments! Tu ai multe cunostinte pe care trebuie numai sa le aplici. Inca ceva, pretend play e important, modeleaza pentru el cum traversati voi strada, samd. Gandeste-te ca pentru el e overwhelming chiar daca ii place "libertatea". DAca vrei, roaga-o pe nAtasha sa ii explice si chiar poti sa -ti notezi ce zice ea si il calmeaza sa repeti cand e cazul... Eu am avut o fetita din Emirate care nu intelegea limba si a fost cumplit pentru cam o luna dupa care s-a atasat de mine si nu puteam sa merg nici in lunch daca nu ma vedea. I-au schimbat parintii si programul dupa shiftul meu sa fie ok la daycare. Asta trebuie sa faceti acum, sa vi-l atasati emotional si sa inteleaga el ca voi il intelegeti si cand e frustrat si vreti sa-l ajutati.
Succes si sa auzim de bine!
Reply Ane
09:21 AM on May 06, 2010 
Luati-o usor si cu rabdate. Toti copiii fac asa, Rebecca a inceput cu crizele pe la 16 luni, si la inceput eram ingrijorati, nu stiam cum sa reactionam ca si voi. Este felul lor de a spune ca ceva nu le convine, mai ales cand nu pot sa vorbeasca, sa se exprime, se simt frunstrati (sau simt tensiune, sau parintii nervosi). Eu am lasat-o sa planga 10 minute cu tavaleli in mijlocul parcului in zapada, pt ca ea nu vroia sa plece de acolo. A continuat tot asa cateva zile. Cum ziceti si voi, cel mai important e sa nu se loveasca. Si la fel de important sa vada ca nu va imbuneaza cu crizele astea si ii faceti pe plac. Lasati-l sa se descarce ( e greu), dupa care explicati frumos ( evitati cuvantul nu/no) de ce nu e bine ce a facut, si cum ar trebui sa se comporte. Crizele astea vin si trec ( nu s-a dezvatat nici acum) si pur si simplu le incerca atunci cand sta cu o persoana noua (bunicile de exemple), iar maica-mea ii face pe plac imediat. Nu stiu daca o sa scapam curand de ele ( nu le face foarte des) dar isi arata personalitate.
Prerea mea cu Vladut trebuie sa fiti rabdatori, sa ii acordati mult atentie, sa nu va pierdeti cu firea si sa faceti cu randul, altfel va termina pe amandoi. Cel mai bine cand face urat, se ocupa unul si celalat se duce afara, se linisteste, atfel veti fi amandoi terminati.
Nu e usor cu cei mici, iar pentru el totul e nou, nivelul de stress e foarte mare, incercati (pe cat puteti) sa ii faceti o rutina, si sa introduceti schimbarile treptat. Probabil ca o sa fie mai usor cand veniti acasa, acolo e mai greu. Daca se simte mai bine in casa si nu afara, nu iesiti asa de mult. Sau invers.
Noi daca o luam pe Rebecca pt doua zile la rand pe afara, long distance, sare peste somn, mananca in oras, sta prea mult (4-5 cu copii mai mari) in compania altora, o oboseste si devine nervoasa, nu vrea sa mai doarme, si cateodata chiar bolnavioara. Trebuie sa ii respectati o rutina, mai ales ca el a fost obisnuit doar intr-un mediu si nu a fost expus la exterior.
Dedestula dadaceala, voi faceti ce stiti ca e mai bine, noi doar incercam sa va spunem ca nu exista o reteta sau o rezolvare usoara, totul cere timp, si toti trecem prin asta.
Trebuie sa recunosc faptul ca eu sunt foarte permisiva, sunt de parere lasa copilul sa faca ce vrea, sa explore, sa invete (cred ca e bine pt self-esteem) si nu neaparat sa ii spui nu la orice, si sa se comporte perfect in orice situatie. Cred ca devin mai liberi si creativi daca ii lasi sa se manifeste, decat daca ii incorsetezi si ii obligi la reguli. Cu toate aste, niste boundaries trebuie sa existe, dar depinde numai de parinti cat de stranse sau largi sa fie.
Nu mai fiti tristi si suparati, bucurati-va si scuturati energiile negative. Aveti ceea ce v-ati dorit (n-a zis imeni ca e usor) si copilul simte supararea voastra. Sa ne vedem curand!
Reply Vali
11:37 AM on May 06, 2010 
Am citit comentariile dinainte si nu tiu daca mai pot adauga sfaturi in plus..Vreau numai sa va spun sa va ginditit ca tot ce i se intimpla lui Vladut e normal avind in vedere schimbarile si faptul ca nu intelege limba (Julian cind s-a dus la gradinita nu stia engleza si nu imi venea sa cred cind profesoarele imi tot atragea tentia ca e violent si da in copii. Julian a fost intotdeauna un copil vesel si calm. Dupa ce a inceput sa inteleaga limba si-a revenit complet, probabil ca era frustrat ca nu intelegea ce i se spune si nu putea sa comunice). Fiti sigur ca nu e nimic rau cu Vad sau cu voi, situatia e de asa natura ca toti trei sinteti obositi si stresati. Cum spunea si Ana, cind mai face crize stati numai unul cu el ca macar celalalt sa fie calm dupa ce se termina episodul, nu ii aratati ca sinteti suparati sau ca va afecteaza. Incercati sa fiti calmi ( stiu ca e aproape imposibil avind in vedere conditiile ), dar chiar si nervozitatea ascunsa se simte, copiii simt imediat energia negativa.
Va pup cu mult drag pe toti trei, sper sa ne vedem cu totii cit de curind
Reply C McAuley
12:29 AM on May 07, 2010 
I'm so sorry to hear about the delay and hope it's resolved soon.
Don't let Vlad's current behaviour get you too discouraged. It's only natural for children to test the boundaries...this period is not called "the terrible two's" for nothing. Try to look past this bout of bad behaviour to your long term goals. You have only been in Vlad's life for a relatively short time and it may take soon time for Vlad to realize that you mean what you say. Being consistent and calm, over the long run, will get the results you want...of course it's easy for me to say this from 4000 miles away.
But don't despair too much..every couple I know has a story about a difficult period in their child's development and it's always centred around change...new daycares, new bed, new school, no more bottle are all common examples of periods that many children initially react badly to...but, most parents will also tell you , that after the initial difficulty and the tantrums..that their children did adjust..try your best to ignore the little stuff and pick your battles..and be consistent...

sending warm thoughts your way..
love
your friends at Grenoble
Reply susan karstoff
03:24 PM on May 09, 2010 
Hello Liliana and family. First of all, let me begin by saying "Happy Mother's Day". I'm sorry to hear that you are feeling sad about your son's behaviour. Every mother has felt sad or worried about their child. Every child acts out and tests the limits. Being a relatively new mother myself, I can definetly relate. Being a parent is the hardest job in the world. On the other hand, the most rewarding. It may not seem like that now, but every stage is temporary. That' s why it is called a "stage". Vlad is going through tremendous changes (fantastic changes), he will adapt, and he will realize how lucky he is to have you for his family. Stay patient, stay consistent, and set boundries. Just like you would a teacher. Except being a teacher is easier! When you come home, everything will take time, but everything will fall into place.
Reply Manu & Co
10:58 AM on May 10, 2010 
Cred ca au dreptate Vali si cine a mai spus ca motivul e si faptul ca nu intelege,varsta cam dificila si schimbarea de rutina. Inainte sa-l luati de la orfelinat, el avea perioade lungi in fiecare zi cand intelegea ce i se spunea de catre educatoare si colegi. Cu voi statea doar cateva ore. Acum sunteti 24/7 de alta limba, alte obiceiuri...
Sa stiti ca nu doar voi va simtiti neputinciosi cand nu reusiti sa comunicati cu copilul (si inca la voi e alta limba), toti trecem prin asta.
Stiu ca la voi e ceva nou si pt. el si pt. voi. Tb. doar sa va ganditi in orice clipa buna sau rea, ca o sa treaca si poate va ajuta sa va detasati. Nimeni nu le stie pe toate ca parinti. Invatam din mers si de fiecare data apare ceva nou la care tb. sa luam o decizie cum sa reactionam.
Eu sunt genul care aplic pedespe (fetele stau la colt sau nu se uita la desene) cand nu se respecta regulile, dar stiu ca la voi nu se potriveste in perioada asta de adaptare si de stres pt. copil.
Inarmati-va cu nervi de otel si fiti convinsi ca e doar o perioada de cateva sapt. si dupa ce veti acasa si mai linistiti lucrurile vor fi din ce in ce mai bine. Si sa nu va suparati ca va vede lumea cand el se tavaleste pe jos (asta ar fi un stres in plus). Majoritatea copiiilor trec prin momente de genul asta.
Tb. sa acceptam ca si lui ii ia timp sa se schimbe; stim cat de greu ne e noua sa ne schimbam. Tb sa ne punem in pielea lui. Dar sa nu uitam totusi ca toti copiii au nevoie de reguli, de rutina.

Sa dea Dumnezeu ca Vlad sa treaca mai repede si mai usor prin perioada asta de adaptare!

Va tinem pumnii!
Manu.